Câte războaie a purtat Ștefan cel Mare?

Ștefan cel Mare a purtat numeroase războaie în timpul domniei sale, deoarece Moldova se confrunta cu amenințări constante din partea vecinilor săi puternici, inclusiv Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Marele Principat al Lituaniei.

Potrivit datelor istorice, în timpul domniei sale de 47 de ani, domnitorul moldovean a purtat 42 de războaie, aproape un război pe an și a fost învins doar de cinci ori. Patru din cele cinci înfrângeri au avut loc în fața turcilor și una în fața muntenilor conduși de Vlad Țepeș. Printre cele mai importante războaie se numără:

• Războiul cu Regatul Poloniei și Marele Principat al Lituaniei (1497-1498), în urma căruia Moldova a reușit să își mențină independența.
• Războiul cu Imperiul Otoman (1475-1476), cunoscut și sub numele de Războiul cel Mare, în urma căruia Moldova a reușit să obțină o victorie importantă în Bătălia de la Vaslui.
• Războiul cu Țara Românească (1476-1477), în care Ștefan cel Mare a învins forțele unite ale Țării Românești și Imperiului Otoman în Bătălia de la Valea Albă.
• Războiul cu Imperiul Otoman (1484-1486), cunoscut și sub numele de Războiul cel Mic, în urma căruia Moldova a reușit să își mențină independența și să obțină concesii din partea sultanului.

În general, războaiele lui Ștefan cel Mare au fost caracterizate de o strategie defensivă și de o abilitate deosebită în ceea ce privește organizarea și conducerea forțelor sale militare. Victoriile sale în lupte l-au transformat într-un erou național și într-un simbol al independenței și libertății Moldovei.

Ștefan cel Mare a murit pe 2 iulie 1504 la vârsta de 71 de ani într-un context de boală. În istoriografia veche se presupunea că a murit de ciumă, însă această ipoteză este discutabilă, deoarece informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru a confirma sau infirma această teorie.

Este posibil ca domnitorul moldovean să fi suferit de o boală cronică, căpătată în vara anului 1462, după un asediu pentru cucerirea cetăţii Chilia, aflată în stăpânirea Ţării Româneşti, deoarece există informații care arată că el suferea de o afecțiune la piciorul stâng. De asemenea, se știe că a petrecut o perioadă de timp în ultimii ani ai vieții sale la mănăstirea Putna, unde se pare că a fost într-o stare precară de sănătate.

Mormântul lui Ștefan cel Mare se află în mănăstirea Putna, iar pe piatra funerară de deasupra mormântului său este scris un epitaf care-l elogiază pe domnitorul moldovean și care spune: „Aici zace întru mormânt cel puternic și viteaz domn Ștefan cel Mare și Sfânt, așezat întru veșnicii la 2 iulie 1504”.