Zidul Plângerii este un loc sfânt din Ierusalim, Israel, care este important pentru evreii din întreaga lume. Este cunoscut și sub denumirea de Zidul de Vest sau Kotel în limba ebraică. Acesta face parte din complexul esplanadei Templului din Ierusalim și este cea mai apropiată locație accesibilă pentru evrei de situl celui de-Al Doilea Templu, care a fost distrus de romani în anul 70 d. Hr.
Pentru evreii religioși, Zidul Plângerii este unul dintre cele mai sacre locuri din lume, deoarece este considerat a fi rămășița ultimului zid al Templului. Aici, evreii se adună pentru rugăciuni, reflectare și aduceri de mulțumire. Este locul unde evreii își exprimă doliul pentru distrugerea Templului și își manifestă legătura cu istoria și spiritualitatea lor. Oamenii se roagă, scriu scrisori către Dumnezeu și introduc bilețele cu dorințe sau rugăciuni în crăpăturile zidului.
De asemenea, Zidul Plângerii este un important simbol politic și cultural pentru evrei și Israel în ansamblu. Este un loc de adunare pentru evenimente religioase și ceremonii importante, precum Bar Mitzvahs (ceremonia de trecere a băieților la vârsta majoratului religios) și alte sărbători evreiești.
Pentru mulți evrei din diaspora, vizitarea Zidului Plângerii este un act de conexiune cu rădăcinile lor istorice și spirituale și o experiență semnificativă în viața lor.
Creștinii au voie să viziteze Zidul Plângerii?
Creștinii sunt, în general, bineveniți să viziteze Zidul Plângerii în Ierusalim. Nu există restricții religioase sau legale care să le interzică să viziteze acest loc sfânt. Locația este o atracție turistică importantă în Ierusalim, iar mulți creștini îl vizitează pentru a se familiariza cu istoria și cultura din zonă sau pentru a experimenta atmosfera religioasă și istorică a locului.
Este important să arătați respect și considerație atunci când vizitați Zidul Plângerii, indiferent de religie. Există, totuși, anumite reguli de conduită care trebuie respectate acolo. De exemplu, este potrivit să purtați haine adecvate și modeste, să vorbiți cu voce joasă și să vă comportați cu respect în timpul vizitei. De asemenea, este important să fiți conștienți că Zidul Plângerii este un loc sacru pentru evrei, iar vizita dumneavoastră ar trebui să reflecte acest respect.
În plus, Zidul Plângerii se află într-o zonă care face parte din complexul esplanadei Templului, cunoscută și sub numele de Muntele Templului. Accesul la anumite părți ale complexului poate fi restricționat în funcție de circumstanțe politice și de securitate. De aceea, este posibil ca unele zone din apropierea Zidului Plângerii să fie restricționate pentru acces temporar sau să fie monitorizate de forțele de securitate.
În concluzie, creștinii sunt liberi să viziteze Zidul Plângerii în Ierusalim, dar ar trebui să fie conștienți de regulile de conduită și să manifeste respect față de loc și de cei care îl consideră sacru.
20 de lucruri mai puțin știute despre Zidul Plângerii
Zidul Plângerii, cunoscut și sub numele de Zidul de Vest sau Zidul Kotel, este un loc sacru pentru iudaism și este situat în Ierusalimul de Est. Iată 20 de aspecte mai puțin cunoscute despre Zidul Plângerii:
Construcție anterioară: Acesta nu este însuși un templu, ci a fost o parte a zidurilor exterioare ale celui de-al Doilea Templu iudaic distrus în anul 70 e.n. de către romani.
Dimensiunile sale: El are o lungime totală de aproximativ 57 de metri, împărțită în mai multe secțiuni pentru bărbați și femei.
Rugăciuni non-stop: La Zidul Plângerii se desfășoară rugăciuni non-stop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
Nume alternative: Acesta este cunoscut și sub denumirea de Kotel în ebraică și al-Buraq în arabă.
Zona de rugăciune egalitară: Există o secțiune specială unde femeile și bărbații pot să își roage în mod egal, într-un efort de a promova egalitatea de gen în cadrul serviciilor religioase.
Regele Herod: Construcția a fost parte a renovărilor extensive ale celui de-al Doilea Templu realizate de Regele Herod în secolul I î.Hr.
Pietrele vorbătoare: Zidul Plângerii este format din trei rânduri de pietre, iar se spune că acestea „plâng” și „vorbesc” atunci când sunt atinse.
Evacuarea evreilor în 1948: În timpul Războiului de Independență al Israelului în 1948, Zidul Plângerii a fost sub controlul Iordaniei, iar evreii au fost evacuați din zona din jurul zidului.
Recuperarea Ierusalimului de Vest: După Războiul de Șase Zile din 1967, Israel a preluat controlul asupra Ierusalimului de Vest, inclusiv asupra Zidului Plângerii.
Evacuarea deșeurilor: În timpul ocupației jordaniene, zona din jurul Zidului Plângerii a fost folosită pentru a evacua deșeurile, iar o parte din aceasta a fost transformată într-un depozit de gunoi.
Băile ritualice: În apropiere de Zidul Plângerii se află un loc numit „Băile Rituale Solomonice,” care datează din perioada celui de-al Doilea Templu.
Sondajele arheologice: Au existat și încă se desfășoară ample sondaje arheologice în zona din jurul Zidului Plângerii, dezvăluind descoperiri interesante despre istoria locului.
Sinagoga Hurva: Situată în apropiere, Sinagoga Hurva a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori în cursul istoriei sale.
Pietrele zidului: Unele pietre ale Zidului Plângerii au o dimensiune impresionantă, cântărind sute de tone.
Pelerinajul evreiesc: Zidul Plângerii atrage milioane de pelerini evrei și vizitatori din întreaga lume în fiecare an.
Săpături subterane: Sub Zidul Plângerii există săpături arheologice care au dezvăluit structuri antice și artefacte.
Ghetoul evreiesc: În timpul ocupației otomane, evreii erau restricționați la un mic spațiu din jurul Zidului Plângerii, cunoscut sub numele de Ghetoul Evreiesc.
Rugăciuni pentru Pacea Lumii: Zidul Plângerii a fost locul unde au fost recitate rugăciuni pentru pace în timpul vizitelor liderilor mondiali.
Interdicție temporară: În timpul pandemiei de COVID-19, accesul la Zidul Plângerii a fost interzis temporar pentru a preveni răspândirea virusului.
Importanța simbolică: Pentru evreii din întreaga lume, Zidul Plângerii reprezintă un simbol al legăturii cu istoria și spiritualitatea lor, fiind un loc central pentru rugăciune și reflectare.
Foto: wikipedia.org
