Zâmbetul lui Răzvan Patriche este imaginea unui fotbalist care a învățat să iubească acest sport în toate formele lui — cu bucurii, cu sacrificii, cu tăceri grele după înfrângeri și lacrimi după victorii. La aproape 39 de ani, căpitanul dinamovist se pregătește să închidă un capitol impresionant, trăit cu sufletul pe teren.
Născut dintr-o generație care a cunoscut fotbalul de altădată, Patriche a pornit în aventura sa de carieră la doar 8 ani, când a urcat în tramvaiul 41 și a ajuns timid în Regie, pe gazonul celor de la Sportul Studențesc. Nu era nimeni acolo, doar un stadion tăcut și visul unui copil. Un băiat i-a arătat drumul, iar restul… e o istorie de peste două decenii.
De la Sportul Studențesc în inima lui Dinamo
A învățat ce înseamnă vestiarul, ce înseamnă să aștepți luni de zile pentru un salariu și că, uneori, fotbalul nu e doar despre bani și glorie. E despre caracter. Și acest caracter l-a purtat până la Dinamo, într-un moment în care puțini îndrăzneau să creadă.
„Chiar dacă aveam 35 de ani și clubul era într-un moment dificil, n-a contat. M-a chemat Dinamo. Ce puteam să spun? Am venit să ajut cu tot ce pot”, povestește Patriche, cu aceeași sinceritate care l-a făcut mereu un lider respectat potrivit golazo.ro.
„Dinamo? Pe primul loc, în inima mea!”
Experiența de la Dinamo nu este doar o etapă de carieră. Pentru Patriche, a fost cea mai intensă. „Cu siguranță, e pe primul loc! Am trecut prin multe împreună cu fanii, iar momentul promovării a fost magic. A fost un an greu, cu lipsuri, dar și cu o forță de grup incredibilă. Ne-a făcut mai puternici.”
Fiecare antrenament la Săftica, fiecare meci trăit la limită, a fost o lecție. Iar zâmbetul său calm ascunde zeci de meciuri în care a fost ultimul bastion al apărării.
Final de carieră, un nou început de drum pentru Răzvan Patriche
Se apropie sfârșitul unei cariere pe teren, dar începutul uneia în afara lui. Răzvan urmează cursurile pentru licențele A și B, cu dorința clară de a continua în fotbal, dar dintr-un alt rol: „Mi-ar plăcea să fiu antrenor de seniori. Acolo mă simt în largul meu.”
Chiar dacă nu exclude rolul de secund, visul e clar: o carieră de antrenor, poate chiar la Dinamo, clubul care l-a făcut să simtă din nou că fotbalul e acasă.
„Dacă Dinamo mi-ar oferi un contract ca antrenor? L-aș accepta imediat!”
Povestea lui Răzvan Patriche este una despre fidelitate, muncă și pasiune. Un simbol al fotbalului jucat cu sufletul și al unui om care a rămas vertical, indiferent de vremuri.
Foto: prosport.ro
